Localitatea a avut mai multe denumiri de-a lungul timpului: Galótzás, Galócza, Galóczás, iar după anul 1918 Gălăuţaş (Galóczás in limba maghiară). Istoricul comunei Gălăuţaş este strâns legat de istoricul dezvoltării industriei forestiere de pe valea superioară a Mureşului. Din descrierile rămase, se ştie că o parte a populaţiei moldovene venite aici in jurul anului 1700 se ocupa cu exploatarea lemnului din Munţii Giurgeului; sub formă de plute, lemnul era trimis pe valea Bistricioarei spre Galaţi, de unde lua drumul Constantinopolului. Cererile tot mai mari ale turcilor au determinat un aflux al populaţiei din împrejurimile Galaţiului de Bistriţa, spre regiunile muntoase ale acestor ţinuturi. Mai târziu, ridicându-se valoarea lemnului, fiind căutat pentru regiunile mai îndepărtate din partea inferioară a Mureşului, începe exploatarea pădurilor din împrejurimile Topliţei si Gheorghenilor.

Flora este formată din păduri de răşinoase, elementele dominante fiind bradul şi molidul întrerupte de pajişti montane secundare şi din păduri de amestec de fag şi molid. Fauna este şi ea variată ca în toate pădurile montane ale ţării. Dintre animalele cele mai des întâlnite sunt: lupul, cerbul carpatin, mistreţul, ursul carpatin, vulpea, veveriţa, bursucul, dihorul, iepurele etc. Apele pârâurilor sunt populate de păstrăv, boiştean şi ştiucă, aceasta din urmă atrăgând practicarea pescuitului. Dintre păsări amintim: cocoşul de munte, cucul, corbul etc. De asemenea, în comună trăiesc numeroase specii de reptile, precum vipera şi şopârla de munte.

Așezările tradiționale și obiceiurile care se păstrează în această comună de sute de ani merită să fie promovate. Peisaje și oameni minunați vă așteaptă.